Eliot afirmã cã dezvoltarea de culturã sã trebuiascã sã fie organicã ºi sã poatã nu sã fie conºtient de sine îndrumatã. El spune,

For în cazul când concluzii precise se ivesc de la acest studiu, unul de ei este cu siguranþã acest, care culturã este acelaºi noi putem nu în mod intenþionat sã þintim la.

Eliot în special împotriveºte limitarea de culturã la erudiþie ºi educaþie oficialã. El spune, unitatea

cu care mine sunt necesitatea îngrijoratã sã fiu în mare mãsurã inconºtientã, ºi în consecinþã pot probabil sã fiu cea mai bunã apropiatã prin o consideraþie varietãþilor folositoare.( P.

O culturã, conform cu Eliot, necesitã o unitate ºi o varietate cu respect la regiuni, secþiunile religioase, ºi clasele sociale: Cu acest el înseamnã acolo sã ar trebui sã fie o constelaþie de parte de culturi un miez comun pe mãsura ce în Britain sau Europa Western dar cu destul varietate pentru a furniza stimulare pentru unul pe celãlalt. Eliot menþioneazã whitehead pe acest punct,

Men necesitã al vecinilor lor ceva suficient înrudiþi sã este înþeleºi, ceva suficient diferit pentru a provoca atenþia, ºi ceva mare destulã pentru a ordona admiraþie.( P.51-52)

Astfel, o culturã

naþionalã, dacã el urmeazã sã sã înfloreascã, ar trebui sã fiþi o constelaþie de culturi, constituentele de care, fiind de folos unul pe celãlalt, fiþi de folos întrege.( P. 58)

Eliot în consecinþã menþioneazã importanþa

vitalã pentru o societate de frecare între pãrþile lui. (P.58)

El exprimã clar acest mod de punct alt pe mãsura ce

bãrbatul Fortunate cine, la momentul drept, întâlneºte prietenul drept; Fericit de asemenea bãrbatul cine la momentul drept întâlneºte duºmanul drept. (P. 59)

Acest mediile acele un oameni

ar trebui sã fie nici unul de asemenea unit nici de asemenea împãrþit, dacã cultura cultura lui este sã înfloreascã.( P. 50)

Eliot, împreunã cu Toynbee identifes( sau: Face egal cu) o culturã( sau civilizaþie) cu religia lui. Spune Eliot, cultura

No poate sã aparã sau sã dezvolte cu excepþia cu privire la o religie.( P. 27)

Dar el noteazã cã modul de

privind la cultura ºi religia care eu am am încercat sã schiþez sã fie astfel dificil eu sunt nu eu îl apuc însumi cu excepþia în fulgerãri, sau care eu înþeleg pe deplin toate implicaþii lui.( P. 30)

Unitatea inerentã sau legãtura de religie ºi culturã înseamnã, conform cu eliot, cã una puteþi nu sã fie feritã de fãrã altã. Concepþiile laice, cosmopolitism ºi auster retreatism sunteþi condamnat. Eliot noteazã, schismele secolului

16th ºi înmulþirea de secþiuni, puteþi sã fiþi studiate ori ca istorie de divizie de religioasã subþire, sau ca luptã între împotrivind întrunire pompeazã o variaþie de doctrinã, sau dezintegrarea de athe de cultura europeanã.( P. 29)

Pe problemã de religie, Eliot face aceste supravegheri: O religie

necesitã nu numai un corp de preoþi cine sã ºtie ei fac dar un corp de veneraþii cine sã ºtie ce este fãcut.( P. 24)
 
În societãþile cele mai multe primitive nu sã cureþe deosebirea este vizibilã între religioasã ºi non-religioasã  activitãþile; ªi noi executaþi. Sã examinaþi mai multe societãþi dezvoltate, noi percepem o deosebire mai mare, ºi în cele din urmã contrastãm ºi opoziþie, între aceste activitãþi.( P. 67)
 
O religie mai superioare este una care este mult mai mult dificilã pentru a crede. Pentru mai multã conºtientã devine încrederea, astfel mai multã conºtientã devine necredinþa; Indiferenþã, dubiu ºi scepticismul sã aparã.( P. 67)
 
O religie mai superioare impune un conflict, o divizie, chin ºi lupta în individualã.( P. 67)

Eliot face cultura mai mult importantã decât indivizii. Indivizii sunt permisiunile simple pe pomul cultural. Transmisia de culturã necesitã persistenþa de clasele sociale. Clasele sociale ºi de elitã sunt pentru Eliot mai mult importante decât scopurile egalitare. În vederea sa, ei ar trebui nu sã fie precum rigizi pe mãsura ce castele dar mai de continuitate social sã fie mai mult important decât a încercat sã realizeze egalitatea de prilej. Cultura individuale este cultura dependentã de unui grup sau clasã ºi care cultura societãþii dependente de.

Eliot simte cã,

Neither fãrã clasã o societate, nici o societate de exigente ºi barierele de barierã de întrunire impenetrabile este bune; Clasa de fiecare ar trebui sã sã fi adãugarile constante ºi defecþiunile; Clasele, în timp ce rãmâneþi distincte, ar trebui sã învredniciþi amestec liber; ªi ei ar trebui sã sã fi o comunitate de culturã cu unul pe celãlalt care le va da ceva în comunã, mai mult fundamentalã decât comunitatea care fiecare clasã are cu duplicatul lui în altã societate.( P. 50)
 
În cele din urmã, un oameni este judecat cu istorie conform cu contribuþia lui la culturã de alþi oameni înfloritori la acelaºi timp ºi conform cu contribuþia lui la culturi care sã ridice în continuare.( P. 57)

Percepþia de eliot's de culturã este în legãturã cu de ide dee de cultura Alfred Kroeber's ca entitatea organicã

T.S. Eliot, Notes towards a Definition of Culture, 1948.